Revoluția energiilor regenerabile din Europa Centrală și de Sud-Est: ce țări conduc cursa pentru decarbonizare?

Mai devreme în această serie, la sfârșitul primului trimestru din 2024, am analizat obiectivele de emisii pentru 2030 și am furnizat o "actualizare a situației" privind progresele înregistrate de țările din Europa Centrală și de Sud-Est (ECE) în 2023. Concluzia noastră? Că "progresele pe care le-am înregistrat în regiune în ultimele 12 luni reprezintă un început excelent, însă este nevoie de mai multă urgență".

După 18 luni, avem o imagine mai clară a vitezei cu care se mișcă regiunea și a țărilor care deschid calea.

Care țări din ECE au înregistrat cele mai mari progrese anul trecut?

Să începem prin a analiza câtă capacitate eoliană și solară instalată a fost adăugată de fiecare țară ECE în 2024 și cum se compară aceasta cu media UE:

Acest lucru este, în mod clar, foarte încurajator. Unii ar putea sublinia că este mai ușor pentru țările ECE să crească proporția de energie eoliană și solară atunci când: a) multe dintre ele au început 2024 de la o bază mai mică decât media UE și b) sunt în majoritate țări relativ mici, unde fiecare megawatt instalat are un impact mai mare decât ar avea într-o țară mai mare. Cu toate acestea, faptul că 10 țări din ECE au adăugat mai multă capacitate eoliană și solară ca procent din producția totală de energie electrică decât media UE este totuși o veste bună, iar o creștere de peste 5% într-un singur an - realizată de Estonia (+8,89%), Bulgaria (+5,60%), Croația (+5,49%) și Ungaria (+5,10%) - nu ar trebui subestimată în nicio țară. Este într-adevăr o realizare foarte importantă.

Există un alt detaliu important cu privire la aceste cifre care nu poate fi citit din acest grafic. Aproape toate creșterile de capacități eoliene și solare de anul trecut au fost, în realitate, capacități de energie solară. În 2024, contribuția energiei eoliene la producția totală de energie electrică a crescut cu mai mult de 1% doar în două țări din ECE: Estonia (+5,58%) și Croația (+2,27%)

Care era situația regiunii la sfârșitul anului 2024?

Performanța remarcabilă a Estoniei de anul trecut a dus-o peste media UE în ceea ce privește contribuția energiei eoliene și solare, devenind a treia țară din ECE (alături de Lituania și Grecia) care depășește acest punct de referință:

De asemenea, este de remarcat faptul că toate aceste trei țări se situează înaintea mediei UE atât pentru energia eoliană, cât și pentru cea solară. Nicio altă țară din ECE nu se situează peste media UE în ceea ce privește energia eoliană.

Anul trecut, Bulgaria a depășit pentru prima dată media UE pentru energia solară. Ungaria, cealaltă țară din ECE care a încheiat anul 2024 cu un avans considerabil față de media UE în ceea ce privește energia solară, era deja de două ori peste media UE la sfârșitul anului 2023.

Cât de multe progrese au fost realizate până acum în acest an?

Analiza statisticilor lunare privind producția de energie din surse regenerabile poate fi dificilă, deoarece volumul de energie produsă de energia eoliană și solară fluctuează în mod natural. De exemplu, între ianuarie și iulie 2025, UE în ansamblu a produs cu 7,26% mai puțină energie eoliană decât în aceeași perioadă din 2024. De ce? Pur și simplu pentru că unele regiuni importante - în special Germania - au înregistrat unele dintre cele mai puțin vântoase condiții din ultimii 15 ani, ceea ce a avut un impact direct asupra producției de energie electrică.

Acesta este motivul pentru care, în analiza de mai jos, care compară primele șapte luni ale anului 2025 cu aceeași perioadă a anului trecut, mai multe țări au adăugat mai multă energie solară decât totalul energiei eoliene și solare împreună - și motivul pentru care o țară precum Lituania, de exemplu, pare să fi regresat:

Vestea pozitivă este că cinci țări au adăugat mai mult de 4% energie eoliană și solară în medie între ianuarie și iulie - cu mult mai mult decât restul ECE și media UE: Muntenegru (+12,8%), Croația (10,5%), Estonia (10,3%), Bulgaria (4,5%) și România (4,4%).

Ne putem aștepta ca aceste cinci țări să continue să dea tonul în ECE?

În fiecare caz, există destul de multe dovezi care indică faptul că acest răspuns este "da":

1. Muntenegru

Guvernul muntenegrean sprijină ferm tranziția energetică, adoptând în ultimul an două acte legislative - privind energia și sursele regenerabile de energie.

Admir Šahmanović, ministrul Energiei și Minelor, a declarat, de asemenea, în luna mai, că prioritatea sa este mobilizarea unor investiții mai mari, primele proiecte mari fiind programate să intre în funcțiune în 2026. De asemenea, acesta a declarat că Muntenegru a primit 45 de cereri din partea investitorilor pentru construirea de centrale electrice din surse regenerabile cu o capacitate combinată de 5,5 GW (pentru comparație, capacitatea actuală a țării este puțin peste 1 GW).

Ulterior, în iulie, Muntenegru a deschis prima sa licitație pentru energie regenerabilă, cu sprijinul Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD), vizând producerea a 250 MW de energie solară.

În cele din urmă, mai târziu în aceeași lună, Muntenegru a publicat proiectul său de plan național privind energia și clima (NECP) pentru consultare publică. Proiectul NECP prevede că, cu măsurile existente (WEM), va exista o pondere de 42,5% a energiei regenerabile în consumul final brut de energie (și o pondere de 66,3% a energiei regenerabile în producția de energie electrică) până în 2030. Cu măsuri suplimentare (WAM), aceasta ar putea ajunge la 53,3% în consumul final brut de energie și la 79,4% în producția de energie electrică.

Toți acești factori indică faptul că, deși Muntenegru ar putea fi aproape de începutul curbei sale de tranziție energetică, ar trebui să înregistreze progrese foarte substanțiale în următorii câțiva ani.

2. Croația

NECP final actualizat al Croației, prezentat în aprilie 2025, a indicat același obiectiv ca și Muntenegru pentru energiile regenerabile în consumul final brut de energie: 42.5%. Acest obiectiv a fost aliniat la obiectivul minim al UE.

Pe lângă performanțele sale solide în materie de energie regenerabilă din ultimele 18 luni, semnele pozitive pentru Croația includ faptul că a fost una dintre primele țări din regiune care a adoptat licitațiile de energie regenerabilă, lansând o licitație pentru o capacitate de 607 MW în aprilie anul trecut (450 MW de energie solară, 150 MW de energie eoliană și 7,25 MW de energie hidro). În final, au fost atribuiți 413,5 MW de energie solară și 4,5 MW de energie hidroelectrică. Nu a fost selectat niciun proiect eolian, însă procesul a marcat un important pas înainte și a contribuit la menținerea impulsului în tranziție.

Cu toate acestea, provocările rămân. În august, Asociația surselor de energie regenerabilă din Croația (RES Croația) a subliniat că, deși capacitatea solară cumulată a Croației a ajuns la 1,099 GW până la jumătatea anului 2025, segmentul utilităților este în mare parte stagnant din cauza barierelor de reglementare. Cea mai importantă dintre acestea este neaplicarea, începând cu 2022, a unei taxe de conectare la rețeaua de transport, obligatorie din punct de vedere legal, ceea ce blochează aproximativ 50 de proiecte, majoritatea solare, cu o capacitate combinată de 3 GW. Restricțiile suplimentare privind dezvoltarea sistemelor de stocare a energiei au fost citate drept un alt obstacol.

3. Estonia

Sprijinul politic pentru energiile regenerabile rămâne puternic și în Estonia. În noiembrie, guvernul a aprobat un proiect de lege pentru accelerarea dezvoltării energiei regenerabile prin creșterea beneficiilor financiare pentru autoritățile locale și simplificarea procedurilor de planificare. Apoi, în iunie 2025, NECP final actualizat al Estoniei a inclus un obiectiv ambițios: energiile regenerabile să reprezinte cel puțin 65% din consumul final brut de energie până în 2030, iar 100% din producția de electricitate să provină din surse regenerabile.

Atingerea acestui obiectiv nu va fi ușoară. În februarie, în timp ce sărbătorea un an record în ceea ce privește instalațiile solare, Eesti Taastuvenergia Koda (Asociația estoniană pentru energie regenerabilă) a avertizat că creșterea energiei solare ar putea încetini. Extinderea rapidă a proiectelor solare a condus deja la 236 de ore de prețuri zero sau negative la energie electrică în 2024 - ceea ce indică faptul că "piața este deja oarecum saturată și creșterea rapidă se va opri probabil în curând".

Ca urmare, viitoarele licitații de energie electrică vor exclude energia solară și se vor concentra exclusiv pe energia eoliană, care a crescut mai lent, dar care poate asigura o producție esențială pe timp de iarnă.

Eesti Taastuvenergia Koda a semnalat, de asemenea, o altă provocare: dimensiunea redusă a pieței estoniene face ca acordurile de cumpărare a energiei electrice (APP) să fie mai greu de obținut. Cu toate acestea, o mai mare standardizare și reglementare la nivelul UE ar putea îmbunătăți cadrele CCEE, facilitând încheierea de acorduri de către întreprinderi și accelerând în continuare dezvoltarea energiilor regenerabile.

4. Bulgaria

La începutul acestui an, operatorul sistemului de electricitate din Bulgaria (ESO) a confirmat faptul că capacitatea de energie electrică regenerabilă a crescut cu 938 MW în 2024 în cadrul a 481 de proiecte separate - toate fiind solare (în Bulgaria nu a mai fost pus în funcțiune niciun proiect eolian nou de mai bine de un deceniu). Această cifră a fost ușor inferioară celor 1,2 GW de energie solară instalată în 2023, dar dinamica rămâne puternică.

Absența unei noi capacități eoliene reprezintă o provocare, însă energia solară continuă să conducă tranziția energetică a Bulgariei. O analiză recentă realizată de Capital a estimat că doar proiectele fotovoltaice la scară largă ar putea adăuga 1,5 GW până la sfârșitul semestrului I 2026, ridicând capacitatea solară instalată totală a Bulgariei la 6 GW.

Capital a evidențiat trei proiecte care depășesc 200 MW:

• Proiectul fotovoltaic Simeonovgrad-Polyanovo, care cuprinde parcul Simeonovgrad de 70 MW și parcul Polyanovo de 180 MW. Acesta este situat în regiunea Haskovo, în partea de sud a țării, și se așteaptă să fie pus în funcțiune la începutul anului viitor.
• Proiectul Tenevo din sud-estul Bulgariei, cea mai mare centrală electrică hibridă din țară. Prima fază (69 MWp) a fost pusă în funcțiune luna trecută. Cea de-a doua fază va duce capacitatea la 237,6 MW până la începutul anului 2026, urmând să fie planificate alte 250 MW de energie eoliană.
• Parcul solar Rezolv George de 225 MW din municipiul Silistra va intra în funcțiune la începutul anului 2026, generând 313 GWh de energie electrică curată pe an.

O altă evoluție importantă este capacitatea viitoare de a transfera garanții de origine (GO) peste granițele Bulgariei. Acesta este un mecanism vital pentru companiile multinaționale care doresc să asigure o aprovizionare credibilă cu energie regenerabilă prin intermediul CAEE-urilor și este posibil prin intermediul hub-ului de comunicații între registre al Asociației organismelor emitente (AIB). În Bulgaria, organismul emitent este Agenția pentru dezvoltarea energiei durabile (SEDA), care a devenit membru oficial al AIB în 2024. SEDA este pe cale să se alăture Hub-ului AIB în 2025, permițând Bulgariei să emită GO-uri și să le transfere peste granițe. Acest pas va accelera piața CAEE-urilor, contribuind la finanțarea unor capacități suplimentare de energie regenerabilă.

5. România

Conform NECP final actualizat al României, publicat în octombrie 2024, țara își propune să atingă cel puțin 38,3% energie regenerabilă în consumul final brut de energie până în 2030, echivalentul a 32,3 GW de energie regenerabilă. Deși ușor sub obiectivul de 41% recomandat de Comisia Europeană, acest lucru nu ar trebui interpretat ca o lipsă de ambiție. De fapt, România a adăugat 900MW-1GW de energie solară în primele șase luni ale anului 2025, inclusiv 500-550MW de proiecte la scară utilitară, ducând capacitatea solară instalată totală a României aproape de 6GW. Ca urmare, pentru prima dată, energia electrică generată de energia solară a depășit producția din centralele pe cărbune și gaze.

În plus, Asociația Română pentru Energie Eoliană România a estimat că România ar putea ajunge la 6,5 GW de capacitate eoliană instalată până în 2028.

România este, de asemenea, lider în regiune în ceea ce privește Contractele pentru Diferență (CfD). Două licitații au fost finalizate, iar o a treia - axată pe energia eoliană - este în prezent în curs de examinare.

Rezolv a obținut patru CfD în cadrul primelor două licitații. În prima, am fost oferta câștigătoare pentru 240MW de capacitate din parcul eolian VIFOR din județul Buzău. În cea de-a doua licitație, Rezolv a obținut trei CfD-uri, care acoperă 731,2 MW de capacitate din proiectul nostru fotovoltaic Dama Solar de 1 044 MW din județul Arad (care, odată construit, se preconizează că va fi cea mai mare centrală solară din Europa) și întreaga capacitate din parcul nostru eolian Dunarea Est de 300 MW din județul Constanța.

Guvernul României a alocat mai multă capacitate în cadrul celei de-a doua licitații de CfD și a stabilit normele de eligibilitate pentru a facilita sprijinul acordat proiectelor de foarte mare anvergură precum Dama Solar și Dunarea Est - subliniind astfel importanța parcurilor eoliene și solare majore în promovarea tranziției energetice. CfD-urile ne vor permite să trecem rapid la faza de construcție a ambelor proiecte care, în cele din urmă, vor adăuga peste 1,3 GW de energie curată la rețeaua din România.

Obiectivele pentru 2030 ale regiunii sunt încă departe

În ultimele 18 luni, Europa Centrală și de Est a demonstrat că este posibil să se înregistreze progrese rapide. Țări precum Estonia, Croația, Muntenegru, Bulgaria și România dovedesc că cadrele de politică solide, licitațiile competitive și cererea întreprinderilor pentru energie curată pot da rezultate reale. Cu toate acestea, diferența dintre liderii și codașii din regiune rămâne semnificativă, iar cursa pentru îndeplinirea obiectivelor pentru 2030 este departe de a se fi încheiat, chiar și în rândul liderilor.

Ce urmează să se întâmple data viitoare?

În următorul nostru articol, vom analiza ce trebuie să se întâmple în a doua jumătate a acestui deceniu pentru a menține ritmul. Ce reforme politice vor fi esențiale? Cum pot fi eliminate blocajele de reglementare? Și ce rol vor juca proiectele regenerabile la scară largă și CCEE ale întreprinderilor în reducerea decalajelor?